Biserica Sf. Nicolae din Densuș

Biserica Sf. Nicolae se află în localitatea Densuș, la aproximativ 15 km de Hațeg. Puteți urma drumul național 68 până în localitatea Totești și de aici urmați DJ 687G până la Densuș sau direct din Hațeg urmați DJ 687C până la biserica Sf. Nicolae, Densuș.

Biserica din Densuș este creația unui meșter anonim la inițiativa unei familii cneziale locale în secolul XIII. Deși multe legende s-au născut datorită aspectului bisericii, aceasta este totuși o construcție medievală ridicată ca și spațiu pentru oficierea cultului. Materialele de constructie sunt în mare parte de factură romană iar stilul arhitectonic aparține romanticului târziu și goticului timpuriu.

Prima etapă de construcție, deși greu de identificat, se pare că este un compartiment aproape pătrat, cu patru stâlpi ce sunt realizați din altare romane. Înainte de mijlocul secolului al XV-lea de-a lungul laturii sudice a apărut o capelă cu un acoperiș din lespezi de piatră care acum este în mare parte dărâmat. Zidul sudic al capelei a fost unit cu un compartiment rectangular care se poate identifica foarte ușor, fiind azi fără acoperiș. După prima jumătate a secolului XIX au fost adăugate și falsele contraforturi din coloane romane și leii funerari romani.

În prezent biserica este ortodoxă și poartă hramul Sfântului Nicolae.

 

Surse:

Reclame

Geoparcul dinozaurilor

Geoparcul este locul în care se întâlnesc oamenii cu natura, cu obiceiurile, cu…dinozaurii și alte fosile. Aici puteți vedea ouă de dinozauri fosilizate la General Berthelor, reproduceri în mărime naturală a dinozaurilor pitici la Hațeg, Sânpetru și General Berthelot și o casuță cu totul specială construită din lut, care spune povestea Pământului și a vulcanilor ce au existat în Țara Hațegului la Densuș. Pe lângă aceste puncte de vizitare al căror program îl găsiți aici: http://www.hateggeoparc.ro/vizitare/puncte-de-vizitare/ mai puteți explora și traseele amenajate de Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului și multe alte obiective turistice.

Traseul Istorie și Legende pe care îl puteți parcurge cu bicicleta sau mașina vă poartă din Hațeg până la cetatea Colț trecând prin Peșteana unde puteți urma traseul marcat, pe jos până la Tăul fără Fund unde trăiește o plantă carnivoră numită Roua Cerului, apoi Sarmizegetusa, Ostrov, Râu de Mori, Suseni, până la cetatea Colț. Pe acest traseu puteți vizita orașul roman Sarmizegetusa Ulpia Traiana, biserica medievală de la Ostrov, curtea cnezială din Râu de Mori, mănăstirea Suseni și cetatea Colț.

Traseul Natură și Tradiție pornește din Hațeg și duce până la Nucșoara. Principalele obiective sunt biserica medievală din Sîntămăria Orlea, Vârful Poieni, curtea cnezială și biserica iobagilor din Sălașul de Sus, fânețele cu fluturi, poiana cu narcise și complexul tehnologic tradițional ,,Drumul apei și al pietrelor” din Peștera.

Traseul Valea Dinozaurilor începe din Hațeg și se termină la Ohaba-Sibișel. Punctele importante de oprire sunt Casa Dinozaurilor Pitici și Biserica Sf. Gheorghe din Sânpetru, siturile fosilifere de pe valea râului Sibișel și satul tradițional Ohaba-Sibișel cu vâltori și mori de apă.

Traseul Drumul Vulcanilor vă duce din Hațeg până la Căsuța Vulcanilor din satul Densuș de unde puteți continua pe jos până la turnul medieval de la Răchitova. În drumul vostru puteți trece și pe la centrul de vizitare din satul General Berthelor pentru a vedea ouăle de dinozaur pitic.

Surse:

Ohaba Sibișel – Cârnic – Cabana Gențiana – Lacul Pietrele

Accesibil tot timpul anului, și putând fi parcurs într-o singură zi, pe acest traseu poți vedea de la oi până la capre negre, gențiene, bujori de munte (în funcție de perioada anului), cascade, păduri de brad, grohotișuri și multe altele.

Plecarea de la Ohaba-Sibișel se face pe traseu nemarcat, pe marginea râului Sibișel până aproape de viaduct (timp: 30-40 minute) când întâlnești banda albastră pe care se merge fie până la Cabana Pietrele, si mai departe până la Lacul Pietrele, fie poți scurta drumul cu 20-30 de minute și la intersecția cu triunghi albastru, urmezi acest traseu către Cabana Gențiana (urmând să ajungi la intersectie cu banda albastră și să o urmezi până la Lacul Pietrele).

De la viaduct se merge pe drum forestier până la Cârnic (1-1:30 ore) de unde se continuă traseul tot pe drum forestier până la intersecția cu triunghi albastru (1-1:30 ore) și de aici încă aproximativ o oră până la cabana Gențiana. În drum spre Gențiana se mai poate vizita și Cascada Lolaia ce presupune un ocol de aproximativ 10 minute din traseul principal. De la intersecția cu triunghiul albastru se urcă printr-o pădure de brad până la Cabana Gențiana.

De la Cabana Gențiana până la lac mai sunt 1:30-2 ore și se urcă prin jnepeniș, pe potecă, de-a lungul pârâului. Aproape de Lacul Pietrele deși nesenmalizat se află Bordul Tomii care este un bolovan imens, lângă râu și care este prezent pe majoritatea hărților turistice. De la Bordul Tomii se mai urcă aproximativ jumătate de oră până la Lacul Pietrele de unde fie poți face cale întoarsă, fie poți merge mai departe catre lacul Bucura.

Unde plantăm copăcelul?

O întrebare banală, dar la care trebuie sa te gândești foarte bine înainte de a planta un copăcel, o floare, o roșie sau o casă. Unde să il punem? Oare va avea suficientă apă? Când va crește va fi prea aproape de alt copac sau de casă? Rădăcinile pot afecta izvorul sau casa? Întrebări de genul acesta ni le punem tot timpul înainte de a face orice modificare peisajului semi-sălbatic pe care il avem în curte.

Poate părea foarte ușor să organizezi o curte de 2 ha așa cum îți place, nefiind nimic construit, dar asta este doar în teorie. Înainte de a lua orice decizie trebuie să ne gandim foarte bine la consecințe și să ne punem un milion de întrebări care rezultă din plantarea unui singur copăcel (ca și exemplu). Dacă într-o curte unde este deja construită o casă, este amenajată o grădină, o magazie, etc. poți să te orientezi să construiești sau să plantezi o plantă după clădirile si vegetația care te înconjoară, atunci când te muți pe un teren unde nu este nimic construit aceste elemente de dimensiune și de ghidaj dispar. În acest caz a trebuit să ne apucam de măsurători pe la vecini, prin parcuri, prin livezi, să ne apucăm să căutăm distanțe optime între copaci și așa mai departe.

Când am ajuns însă ,,în teren” cu toate aceste măsurători am constatat că teoria nu prea se potrivește cu practica. Terenul nostru este foarte pietros și decât să scoți un bolovan de câteva sute de kg, mai bine il ocolești. Așa că am lăsat teoria și ne-am pus pe experimentat. Am început să plantăm în lungul gardului o perdea de pomi fructiferi pentru a ține adăpost curții la vântrurile destul de puternice din zonă la distanță ochiometrică între copaci în funcție de mușuroaiele de cârtiță. Adică am plantat copaci mici (pentru a nu fi nevoiți să săpăm gropi adânci) în mușuroaie de cârtiță.

Toți copacii (meri sălbatici și corcoduși) s-au prins și la anul sau peste 2 ani sperăm să îi putem altoi cu soiuri bătrânești din zonă care sunt adaptate foarte bine condițiilor de mediu din Ohaba-Sibișel. Pentru a rezolva și problema cu apa care ar trebui cărată de la câțiva zeci de metri, am udat foarte bine pământul atunci când am plantat copacii, am luat brazde de pământ de pe lângă mușuroi și le-am pus cu iarba în jos pentru a tine umezeală cât mai mult. Sperăm să se dezvolte bine copacii, să aibă loc unii de alții și corturile sub ei când vor fi mai mari și să facă fructe gustoase și sănătoase.

Un an în rulotă

Atunci când suntem întrebați unde locuim și raspundem foarte senin și natural: în rulotă, oamenii încep fie să ne compătimească, fie ne zic că le-ar plăcea și lor să trăiască o perioadă ca noi, în rulotă. De ce locuim în rulotă? Pentru că în urmă cu ceva vreme am hotărât să lăsăm orașul, apartamentul confortabil cu toate utilitățile și drumul oarecum prestabilit de societate de a avea un job bine platit, a te căsători, a avea un copil și a aștepta să treacă timpul între serviciu, vacanțe și treburile casnice. Așa că ne-am mutat la țară, pe un teren plin de mărăcini și am hotărât să ne scriem singuri povestea așa cum ne dorim noi.

Cea mai simplă, comodă și ieftină variantă a fost sa cumpărăm o rulotă cu puținii bani care ne-au mai rămas după achiziționarea terenului. Am gasit o rulotă de 2 persoane, cu baie, duș, 2 chiuvete (la baie și la bucătărie), aragaz, cuptor, boiler, frigider, încalzire pe gaz. Am modificat doar puțin feng-shui-ul și am montat o sobă rachetă și câteva rafturi pentru haine și cărți. În rest, arată ca o mini garsonieră în care deși spațiul este extrem de mic, ai tot ce îți trebuie la îndemână.

Ne-am adaptat destul de ușor la viața la rulotă, deși uneori nu este atât de comod să cari apă în fiecare zi ca să ai cu ce te spăla și să îți desfășori activități casnice în 8 m2 (în care intră baia, bucătăria, dormitorul și sufrageria). Poate vă întrebați câți oameni pot intra în acest spațiu? Răspunsul este 8. Am intrat 8 adulți în rulotă pentru că afară ploua și nu am avut unde să stăm altundeva.

Iarna am trecut-o cu bine făcând foc non-stop în zilele geroase deoarece rulota nu este izolată. Ne-a mai înghețat nouă butelia care este băgată în partea din față a rulotei, dar pentru asemenea situații avem primus-ul. Chiar și bazinul de apă și furtunele de apă au înghețat care sunt sub pat, în rulotă, dar am avut o oală cu apă caldă pe sobă pe care am folosit-o la spălat și la mâncare.

Am învățat trăind într-un spațiu atât de mic să ne organizăm mult mai bine, să nu mai consumăm atâta apă (că doar trebuie să o cărăm de la râu), să avem în ,,casă” doar ce ne trebuie, haine mult mai puține, improvizații mult mai multe. Am găsit lucrurilor mai multe utilizări decât erau prevăzute și depărtarea de oraș ne-a făcut de fapt să ne apropiem mai mult de natură și să vedem cât de multe ne poate oferi aceasta.

Ohaba-Sibișel – sat tradițional

 

Ohaba-Sibișel este un mic sătuc la poalele Retezatului, situat la doar 14 km de Hațeg, pe Valea Dinozaurilor, foarte special datorită gardurilor, mai precis a gardurilor de piatră. Puteți ajunge aici din DN66 Hațeg-Petroșani, virând în Sântămăria-Orlea, pe lângă castelul Kendeffy pe DJ868, iar de la biserica ortodoxă din Sânpetru trebuie să urmați DC79, mergând pe Valea Dinozaurilor până în Ohaba-Sibisel.

Imediat ce veți trece de cele două puncte fosilifere de la ieșire din Sânpetru pe DC79, siturile denumite ,,La Scoabă” și ,,La Cărare”, veți observa un peisaj total schimbat. Peisajul bolovănos va lua locul câmpurilor agricole pe lângă care ați trecut mai înainte. Bolovanii de pe Valea Sibișelului sunt granite cu formă rotunjită de dimensiuni mari aduși de către râu și depozitați în lungul acestei văi.

Râul Sibișel, sau mai exact brațele acestuia ce se desprind din râul principal în amonte de satul Ohaba-Sibișel, cât și bolovanii de granit, au conturat viața sătenilor atât din Ohaba-Sibișel, cât și din Sibișel. În Ohaba-Sibișel veți întâlni vâltori de apă chiar pe marginea drumului, încă folosite de sătenii care nu au în spatele curții o astfel de ,,mașină de spălat” . Tot pe marginea străzii stă, din pacate abandonată, o moară pe apă pe care sătenii nu o mai folosesc, dar aceasta poate fi vizitată.

Impresionante sunt mai ales gardurile de piatră care deși nu sunt prea înalte, sunt impunătoare datorită bolovanilor imenși pe care ii puteți zări imediat in alcătuirea acestora. Povestea acestor garduri este foarte…practică. Oamenii atunci când doreau sa are o bucată de pământ, sau să își construiască o casă pe acest câmp de granit trebuiau sa dea bolovanii la o parte. Pentru că nu îi puteau căra distanțe mari, fiind foarte grei, îi puneau pe hotar, imprejmuind curtea cu aceștia și construind totodată gardul. Aceste pietre nu erau puse la voia întâmplării, aceste garduri fiind construite după o tehnică anume, știută de oamenii locului.

Deoarece prin spatele fiecărei curți trece un braț al râului Sibișel (Sibișelul trece pe lângă sat), aproape fiecare gospodărie are câte o mică păstrăvărie construită din materiale de construcție autohtone, bolovani de granit, și majoritatea mai au încă vâltoarea sau ,,văioaga” cum se zice pe aici, construită de bunici pe care o folosesc intens la spălat de covoare sau haine mai ales pe timp de vară. Casele au ca temelie tot bolovanii ce se găsesc în toate curțile lipiți cu lut galben, nu cu ciment, peste care este construită casa din cărămizi făcute local de țigani și lipite tot cu lut galben. Casele construite în acest mod sunt călduroase iarna, răcoroase vara și își așteaptă oaspeți oricând.